Istoria satului CALFA
Sat component al comunei Topolog, este situat la circa 7 km SV de centrul de comună, pe valea râului Topolog, între dealul Osâmbei (332 m) şi Movila Spartă (255 m), care-l străjuiesc spre S şi respectiv spre N. Cândva a fost centru de comună şi administra alte 5 sate, cele mai multe fiind astăzi în componenţa comunei Casimcea sau dispărute. În sat se ajunge urmând drumul Topolog-Sâmbăta Nouă (6 km), de unde se urmează un drum nemodernizat (4 km) de-a lungul văii Hagiomer. Un alt drum nemodernizat leagă satul cu şoseaua Tulcea-Hârşova-Bucureşti. În apropierea vetrei actuale a existat o localitate mai veche, Osen-Bei, dispărută după războiul Crimeii. Se pare că satul Calfa a fost colonizat prin 1882 de către românii veniţi din Braşov, Făgăraş, Râmnicu Sărat şi Buzău, pe un loc unde existau câteva familii turceşti. Zona a fost locuită din timpuri străvechi, săpăturile arheologice scoţând la iveală urme ale culturii Gumelniţa (sec. XIII-XI î.Hr.). Mocanii şi ceilalţi români stabiliţi aici au ridicat biserica (1888) şi au construit şcoala (189, alte familii de mocani, în număr de 72, fiind înregistrate în 1940, ele provenind din Ţara Oltului. În 1900 satul dispunea de biserică (cu hramul Sf. Dumitru), având câte un preot, cântăreţ şi paraclisier, şi o şcoală de stat, deservită de un învăţător. De atunci, populaţia a crescut numeric până în 1948, scăzând apoi vertiginous până în zilele noastre: 478 locuitori în 1900, 621 în 1912, 617 în 1930, 707 în 1948, 687 în 1956, 560 în 1966, 313 în 1977, 184 în 1992 şi 178 în 2002, fără ca acest proces să poată fi stopat. Dacă nu se produce nici o minune de natură economică, care să atragă populaţia să rămână în sat, acesta evoluează spre o dispariţie nu foarte îndepărtată. Astăzi, principala ocupaţie a locuitorilor este agricultura, dar randamentul acesteia nu oferă nici o perspectivă încurajatoare de dezvoltare a localităţii.